Despre scortisoara...

Scortisoara, condimentul care te ajuta sa slabesti

Pentru un simplu condiment, scortisoara are nenumarate proprietati si beneficii in ceea ce priveste sanatatea. Nu numai ca te ajuta sa slabesti, ceea ce se rasfrange intr-un mod pozitiv asupra starii generale a sanatatii, dar ajuta la prevenirea diabetului de tip 2 si a bolilor cardiovasculare.
De multi ani acest condiment se afla sub lupa specialistilor. Studiile au aratat ca e de ajuns sa adaugi jumatate de lingurita zilnic in mancare, pentru a te bucura de un metabolism accelerat si nu numai, conform Suite.101.com.

Conform unui studiu publicat in iunie 2007 de Journal of Clinical Nutrition, subiectii care au presarat mai bine de o lingurita de scortisoara in mancare s-au ales cu un nivel mai mic al zaharului in sange. Scortisoara stimuleaza eliberarea insulinei, functioneaza ca un puternic antioxidant, micsorand si depunerile de pe artere.

Acelasi condiment previne degradarea la nivel celular, instalarea oboselii in muschi, dar si vulnerabilitatea la bolile cronice. Scortisoara are si capacitatea de a reduce senzatia de foame, facand ca alimentele sa zaboveasca mai mult in stomac. Astfel, condimentul este excelent daca se doreste reducerea in greutate.

Poate fi presarata atat dimineata, in bolul cu cereale, cat si in cafea, ceai sau cacao fierbinte, dar si peste un fruct proaspat taiat. Cand marinezi peste sau carne de pui, poti adauga si scortisoara. Peste inghetata poate fi adaugata, de asemenea, la fel ca si peste placinta de dovleac.


Exagerezi cu scortisoara? Vezi care sunt riscurile


Efectele benefice ale acestui condiment sunt binecunoscute. Insa consumat in exces, apar si efectele negative, putand surveni starile de greata, roseata fetei si chiar umflarea buzelor ori senzatia de arsura la nivelul plamanilor si pieptului.
In plus, conform QualityHealth, persoanele care iau medicamente pentru subtierea sangelui ar trebui sa o consume cu atentie, scortisoara continand un ingredient care are acelasi efect.

Persoanele sanatoase si care nu iau medicamente ar trebui sa nu depaseasca 0,1 miligrame de scortisoara pe fiecare kilogram din greutatea lor totala, au avertizat recent specialistii germani. De vina este un component din scortisoara care poate fi toxic pentru rinichi si ficat, atunci cand este consumat in exces.

Daca se tine cont de aceste precautii, scortisoara este benefica, fiind bogata in antioxidanti care lupta cu radicalii liberi ce afecteaza celulele, putand duce chiar la aparitia bolilor de inima, a cancerului si a imbatranirii premature.

Tot scortisoara are proprietati antimicrobiene, antiseptice, antifungice, antibiotice, de stimulant si astringent. Toate acestea fac din scortisoara un medicament, eficient in tratarea unor infectii, unii experti fiind chiar de parere ca imbunatateste si procesul gandirii.


Mierea de albine si scortisoara, leac impotriva imbatranirii

Calitatile exceptionale ale mierii de albine, ca medicament si aliment, sunt cunoscute inca din antichitate. Mierea este unul din cele mai complete alimente, se asimileaza usor ajutand astfel, la reglarea functiilor organismului.
Scortisoara, unul din cele mai vandute condimente din lume, este folosita, datorita proprietatilor sale terapeutice, de mai bine de 4.000 de ani ca remediu impotriva frigului, a crampelor musculare, a disconfortului creat de gripa si raceli, a indigestiei, inapetentei, durerilor de articulatii.

Combinatia de miere de albine si scortisoara poate fi folosita in tratarea multor afectiuni fara efecte secundare ori dependenta asa cum se intampla in cazul medicamentelor de sinteza. Asociate, cele doua produse naturale, mierea de albine si scortisoara, isi sporesc eficienta, completandu-se.

Experientele pe diferiti pacienti au aratat ca mierea in combinatie cu scortisoara imbunatateste circulatia sanguina. De asemenea, micsoreaza colesterolul din artere si salveaza pacientul de riscul unui atac de cord. Se face un amestec din miere si scortisoara pudra care se unge pe paine sau pe clatite si se mananca dimineata. S-a constatat ca acest amestec consumat cu regularitate reduce dispneea si intereste ritmul cardiac.

Consumul zilnic de miere si scortisoara pulbere intareste sistemul imunitar si-l protejeaza impotriva bacteriilor si atacurilor virale. Persoanelor racite li se recomanda sa ia trei zile la rand, cate o lingura de miere si un sfert de lingurita de scortisoara pudra. Acest remediu vindeca tusea cronica, raceala si curata sinusurile.

Cercetarile au aratat ca mierea combinata cu scortisoara vindeca durerile de stomac si indeparteaza balonarile. Scortisoara pudra presarata peste doua linguri de miere, luate inainte de masa, inlatura aciditatea si ajuta si la digestia celor mai grele mancaruri.

In caz de artrita, se poate apela la tratamentul cu miere si scortisoara, atat intern cat si extern. Bolnavii de artrita isi pot prepara o bautura din doua linguri de miere dizolvate in apa calda si o lingurita de scortisoara pudra. Daca se administreaza zilnic, cu regularitate, se poate vindeva si artrita cronica. Pentru tratament extern, Se amesteca o parte de miere cu doua parti apa calduta la care se adauga o lingurita de scortisoara pudra. Se face o pasta cu care se maseaza usor partea dureroasa. Durerea ar trebui sa cedeze in cel mult 15 minute.

In cura de slabire se recomanda ca dimineata, inainte cu o jumatate de ora de micul dejun, si seara, inainte de culcare, sa se bea un amestec de scortisoara pudra fiarta intr-o cana de apa la care se adauga o lingurita de miere de albine. S-a constatat ca administrarea regulate a acestui remediu reduce greutatea peroanelor supraponderale sau obeze si previne depunerea de grasimi in organism.

Ceaiul cu miere si scortisoara, consumat cu regularitate, incetineste imbatranirea, pastreaza pielea sanatoasa si fina, creste speranta de viata. Se pune la fiert o cana de apa cu o jumatate de lingurita de scortisoara pudra, se strecoara si se adauga o lingura de miere cand ceaiul este cald, sub 40 de grade.

Toate tipurile de infectii ale pielii se pot vindeca daca partile afectate vor fi unse cu combinatie de miere si scortisoara pudra.

De retinut ca, daca mierea de albine este cristalizata, folositi jumatate din doza recomandata, in loc de doua linguri, o lingura.

 

Scortisoara - cat de buna este in casa ta

 

Scortisoara poate ajuta in cazul racelilor, infectiilor cavitatii bucale si mirosului neplacut al respiratiei, mainilor si picioarelor reci.
Te-ai intrebat vreodata cum ajunge scortisoara in rafturile de la magazin, de unde o cumperi tu? Ei bine, pentru inceput trebuie sa afli ca arborele de scortisoara poate ajunge si la 18 metri inaltime, iar ramurile cele mai tinere se culeg o data la doi ani, dupa care se lasa la uscat.

Dupa uscare se evidentiaza doua straturi de coaja: primul se indeparteaza, iar al doilea strat se pastreaza, el fiind purtatorul aromei irezistibile, arata Cancan.

Decoctul de scortisoara si ghimbir combate racelile, infectiile cavitatii bucale si mirosul neplacut al respiratiei, mainile si picioarele reci. Amesteci o lingurita si jumatate de betisoare de scortisoara pisate, cu 2,5 cm radacina proaspata de ghimbir feliata subtire, 350 ml apa clocotita si, optional, o lingurita de miere. Acest amestec trebuie sa il bei cel putin o data pe zi, o cana.

Daca o persoana sufera de guturai poate apela la socrtisoara. Iei o cana de lapte fierbinte, doua lingurite de scortisoara pudra, o lingura de miere si un pahar mic de coniac si le amesteci. Aceasta bautura trebuie sa o consumi seara, eventual dupa o frectie cu spirt.

Daca cel mic nu vrea in ruptul capului sa manance ceva, il poti ademeni cu un desert cu scortisoara. Amesteca trei linguri de unt cu trei linguri de zahar brun si o lingurita si jumatate de scortisoara. Apoi, unge felii subtiri de paine integrala cu pasta de unt rezultata. Acopera feliile unse cu restul de felii si da-le la cuptor pentru cinci minute sau pune-le in toaster cateva minute.

Scortisoara este buna si pentru adulti, fiind un bun afrodiziac. Doua betisoare de scortisoara pisate, o lingura de cimbru proaspat sau uscat si maruntit, o lingurita seminte de coriandru pisate, coaja de la o lamaie mica si 600 ml vodca. Acest amestec se pune la macerat, timp de 15 zile, apoi se strecoara. Separat, se dizolva 225 grame de miere de salcam in 300 ml apa plata, la foc mic, apoi se lasa la racit.

Ceea ce ai pus la macerat se amesteca in apa indulcita si se lasa la racit. Afrodiziacul rezultat se pastreaza intr-o sticla inchisa ermetic si etichetata. Se bea un pahar mic inainte de culcare.

Scortisoara scade colesterolul si "ascute" creierul

 

Un izvor de nutrienti, banala scortisoara este un antiseptic natural, avand nenumarate proprietati, inclusiv terapeutice, cum ar fi scaderea colesterolului, a tensiunii si imbunatatirea functionarii creierului.
Originara din Asia, scortisoara este cunoscuta pentru proprietatile sale medicinale din cele mai vechi timpuri. Se crede ca era folosita de vindecatorii si vracii din Roma pana in China, inca din 2700, i. Hr. Indienii i-au recunoscut valoarea terapeutica in secolul al VIII-lea. Scortisoara este mentionata chiar si in Biblie, conform Suite101.com.

Ca si nutrienti, scortisoara contine carbohidrati, proteine, grasimi si fibre, vitamine precum A si C, tiamina, niacina, riboflavin. Este o excelenta sursa de mangan, continand si fier, sodiu, potasiu, calciu si fosfor. In plus, contine un antioxidant numit glutation.

In ceea ce priveste intrebuintarile sale, pe langa bucatarie, scortisoara se foloseste in industria farmaceutica, de beneficiile ei bucurandu-se si cei care lucreaza in stomatologie. Datorita proprietatile sale antimicrobiene, poate fi folosita ca si conservant. Scortisoara este un bun remediu pentru durerile de cap si acnee, improspatand si respiratia. Se foloseste, de asemenea, si in industria parfumului.

Ca si alte condimente, scortisoara este multe beneficii in ceea ce priveste sanatatea, fiind antimicrobiana, antibacteriana si avand proprietati antioxidante.

Calitati terapeutice

Scortisoara se foloseste in medicina traditionala chineza pentru imbunatatirea circulatiei si tratarea hipertensiunii.

Este eficienta in coborarea colesterolului si trigliceridelor, dar si in stabilizarea nivelului de zahar din sange. Este, de asemenea, stimulent, prevenind tensiunea nervoasa si imbunatatind memoria. Chiar si numai mirosirea acestui condiment "ascute" creierul.

In combinatie cu piperul si mierea, scortisoara este eficienta in tratarea durerilor de gat, gripei, malariei si racelii, gratie proprietatilor antiseptice. Scortisoara te scapa si de flatulenta, greata, diaree si indigestie.

Extractul de scortisoara ar putea ajuta la prevenirea sau chiar la vindecarea bolii Alzheimer.

Un studiu realizat la universitatea din Tel Aviv a aratat ca extractul de scortisoara a reusit sa inhibe crearea unor substante toxice care au un efect nefast asupra neuronilor, arata FoodConsumer.
Bolnavii de Alzheimer, tratati cu succes cu intelegere si ciocolata

Cercetatorii israelieni sustin ca extractul de scortisoara ar putea corecta chiar si defecte locomotorii si ar putea imbunatati starea pacientilor bolnavi de Alzheimer. Studiile pe soareci au aratat ca extractul de scorisoara ajuta si in cazul exemplarelor agresive, ducand la un comportament mai docil.
Vaccin impotriva Alzheimer, testat pe oameni din luna februarie
In prezent nu exista niciun remediu pentru aceasta boala a batranetii, care provoaca pierderi de memorie, modificari comportamentale si reducerea functiilor congnitive.

Farmacia din casa: Scortisoara calmeaza tusea

Copacul de scortisoara este o planta vesnic verde, originara din Sri Lanka si din sudul Indiei. Scortisoara alimentara poate fi gasita sub forma de betisoare, provenite din scoarta uscata a copacului omonim sau sub forme de pudra obtinuta din macinarea scoartei.
Scortisoara este cunoscuta inca din antichitate. Vechii egipteni o foloseau la imbalsamare. In Biblie, insusi Moise recomanda folosirea sa. O aminteste si Herodot in scrierile sale, iar Nero a utilizat-o la funerariile sotiei sale, Poppaea.

In Evul Mediu, scortisoara era deja cunoscuta ca unul dintre cele mai populare condimente, pentru gustul si aroma foarte pretuite la acea vreme.

La noi in tara, pulberea de scortisoara este unul dintre cele mai populare condimente, folosit in patiserie la aromatizarea placintelor, strudelelor, cozonacului si a altor deserturi. Putini insa cunosc virtutile terapeutice ale scortisoarei.

Cunoscatorii au folosit-o dintotdeauna ca remediu impotriva frigului. Scortisoara trateaza extremitatile reci, crampele musculare, durerile cauzate de raceala sau gripa, durerile reumatice, indigestia, lipsa poftei de mancare. Condimentul nu are contraindicatii si poate fi adaugat in orice fel de ceai si are proprietatea de a raspandi in tot corpul o puternica senzatie de caldura.

Se pare, studiile inca nu sunt finalizate si nu exista niste concluzii ferme, ca o anumita componenta a scortisoarei actioneaza asupra celulelor din corpul uman ajutand la controlul cantitatii de zahar din sange, ceea ce-i determina pe cercetatori sa creada ca, pe viitor, scortisoara va fi folosita ca tratament impotriva diabetului.

Ca s-o folositi ca mirodenie, in diferite preparate casnice, cumparati pulbere de scortisoara. In scopuri terapeutice, optati pentru betisoare.

Iata un remediu eficient contra racelii, care calmeaza tusea si curata sinusurile. Puneti un betisor de scortisoara intr-un vas in care clocotesc 300 de ml de apa si lasati sa fiarba la foc moderat, timp de doua minute, dupa care opriti focul si scoateti scortisoara. Adaugati un plic de ceai verde si lasati sa se infuzeze cateva minute. Ceaiul rezultat se bea cald, in doua reprize.

Retineti

- tratamentul naturist nu suplineste o vizita la medicul de familie sau la medicul specialist

- tratamentul naturist nu are efecte secundare si nu da dependenta

- efectele tratamantului naturist nu sunt imediate, ca in cazul unui tratament medicamentos, de aceea pacientilor li se recomanda multa rabdare

- un produs - mar, usturoi, cartof etc - trecut printr-un proces de fabricatie, nu mai este natural pentru ca nu mai are aceleasi proprietati si efecte ca atunci cand este cules, adunat din gradina sau copac.

- daca nu credeti in produsele naturiste si efectele lor benefice asupra organismului uman, inutil sa apelati la tratamentele naturiste. Increderea ca va vor ajuta, ca va vor face bine inseamna 50% ajutor, vindecare.

Scortisoara previne bolile de inima si diabetul

 

 

Un studiu realizat in SUA a scos la iveala faptul ca un simplu condiment reduce considerabil riscul instalarii bolilor de inima si diabetului.
Mai precis, dupa cum au descoperit cercetatorii americani, o solutie de 250 de ml de apa si scortisoara, consumata in fiecare zi, scade riscul instalarii acestor boli cu 23%, dupa cum a aratat studiu realizat de Departamentul american al Agriculturii, relateaza Daily Mail.

Practic, scortisoara actioneaza in primul rand asupra glucozei din sange, reducand si cresterea in greutate, prevenind obezitatea si, implicit, riscul bolilor de inima si de diabet, se mentioneaza in cercetarea publicata in Journal of the American College of Nutrition.

 

Ce ne îngraşă cu adevărat?

Marea majoritate a nutriţioniştilor afirmă că principiul fundamental, regula de aur sau cum vrem să-i zicem, a slăbirii este să cheltuim mai multe calorii decât înghiţim, astfel încât bilanţul caloric să fie negativ. Atunci, corpul, aflat în situaţia de a face rost de caloriile necesare de altundeva decât din mâncare, va „ataca” rezervele organismului, ajungând, la un moment dat, să le consume şi pe cele de grăsime. E un principiu verificat şi răs-verificat în practică, corespunde cu logica bunului-simţ şi e simplu de înţeles pentru oricine. Şi totuşi… Cercetări recente aduc elemente care cam strică limpezimea priveliştii: fără să zdruncine principiul simplu şi clar al bilanţului caloric negativ ca o condiţie obligatorie a pierderii în greutate, rezultatele acestor cercetări arată că lucrurile sunt mult mai complexe: că nu toate caloriile sunt la fel, că echilibrul metabolic stă sub semnul unor influenţe subtile şi că, uneori, acestea vin de unde nu te aştepţi. Ceea ce nu înseamnă că nu există speranţă; ştiind că lucrurile sunt mai complicate – şi în cel fel anume – cei interesaţi pot evita ca acele influenţe păcătoase să le saboteze eforturile de a slăbi.

Chimicalele - duşmanii siluetei?

Fără a lua întreaga responsabilitate a modului în care se hrăneşte de pe umerii consumatorului, numeroase studii recente sugerează totuşi că nu e vorba numai despre cât mănâncă oamenii, ci şi despre ceea ce mănâncă şi, adesea, despre substanţe care nici măcar nu sunt "mâncare". E vorba despre diverse substanţe prezente în mediul nostru de viaţă, substanţe la care suntem, aşadar , expuşi (cel mai adesea fără să ştim) şi care au nelinilştitoarea capacitate de a modifica anumite căi metabolice şi de a produce în organismul uman schimbări ce pot avea ca efect creşterea în greutate.
Iată câteva exemple de astfel de substanţe, calificate drept obezogene - capabile, adică, să ducă la obezitate, chiar în condiţiile în care aportul de calorii nu este excesiv - substanţe prezente peste tot în jur: în ambalajele produselor cumpărate de la supermarket, ca şi în apa mării.

Organotinele sunt o clasă de substanţe implicate în numeroase procese tehnologice larg răspândite şi chiar definitorii pentru stilul de viaţă modern: fabricarea policlorurii de vinil (PVC), a pesticidelor, a unor agenţi de tratare a apelor industriale, ca şi în tratarea anvelor pentru a împiedica fixarea pe ele a unor organisme marine care le-ar degrada (aşa-numite tratamente anti-fouling).

Bruce Blumberg, un specialist care predă biologie celulară şi ştiinţe farmaceutice la Universitatea California - Irvine, a studiat efectul a două asemenea substanţe (tributiltina şi trifeniltina) asupra organismului a mamiferelor şi a constatat că ele modifică felul în care organismul răspunde aportului caloric. Animalele de laborator expuse la aceste substanţe mâncau aceeaşi dietă, cu acelaşi număr de calorii, ca şi animalele netratate şi totuşi se îngrăşau considerabil în comparaţie cu animalele din lotul-martor. Analiza ţesuturilor a arătat că animalele cărora li se administraseră organotine aveau un ţesut adipos mai dezvoltat, cu celule mai mari şi mai numeroase.

Bisfenol A (BPA) este, de câţiva ani, pe lista celor mai temuţi "inamici chimici" ai sănătăţii publice, şi asta nu numai din cauza efectelor lui, ci şi din cauza expunerii masive a populaţiei la el. BPA (care este un plastifiant, adăugat în materiale plastice pentru a le face mai maleabile şi mai uşor de modelat) se găseşte într-o varietate imensă de obiecte din plastic (veselă din plastic, de exemplu), dar şi - sub forme adesea insesizabile - în obiecte ce par să nu aibă legătură cu plasticul. Exemple sunt unele doze de băuturi sau cutii de conserve, ambalaje care, deşi făcute din metal, sunt, în multe cazuri, "căptuşite" cu un strat fin de material plastic, menit să împiedice corodarea metalului şi deteriorarea conservelor. Or, acest plastic conţine foarte adesea bisfenol A.

Recent, în ţările Uniunii Europene (în 2011) şi în Canada a fost interzisă folosirea bisfenolului A la fabricarea biberoanelor de plastic, pentru a-i feri măcar pe copiii mici de efectele lui nocive. Câteva dintre statele americane au impus o interdicţie similară şi, ca urmare a recomandărilor Consiliului American pentru Chimie, de a evita folosirea BPA în plasticul din care sunt făcute biberoanele şi căniţele pentru bebeluşi, se aşteaptă ca şi celelalte state să adopte, în curând, rezoluţii similare.

Teama de BPA a început să se manifeste odată cu descoperirea faptului că substanţa respectivă are efecte nocive asupra echilibrului hormonal şi odată cu publicarea unor statistici care arătau că aproape toată populaţia americană prezintă urme de BPA în urină, indicând faptul că este expusă la bisfenol A într-o măsură alarmant de mare.

Iar revenind la subiectul de azi, BPA are, după cât se pare, şi alte păcate: experimente efectuate pe animale de laborator arată că el este şi obezogen. Cercetări finanţate de Institutul Naţional pentru Sănătate Publică din SUA şi realizate la Universitatea Missouri-Columbia, sub conducerea profesorului Frederick S. vom Saal, arată că BPA modifică puternic metabolismul grăsimilor la mamifere: fără a mânca mai mult decât animalele din lotul de control, cele care erau tratate cu BPA se îngrăşau.

Dată fiind larga răspândire a acestui poluant în mediul nostru de viaţă, e normal să ne întrebăm cum îl putem evita. Sub presiunea datelor care incriminează BPA, unii producători (precum compania Campbell's Soup, unul dintere cei mai mari producători de supe conservate din SUA), au decis să elimine BPA din ambalajele conservelor fabricate de ei. Dar cu atât de multe conserve importate din ţări care nu au nicio legislaţie referitoare la interzicerea BPA, amploarea problemei este foarte îngrijorătoare. Nutriţioniştii nu pot face deocamdată altceva decât să-i sfătuiască pe oameni să consume, pe cât posibil, mâncăruri gătite în casă şi alimente proaspete, în locul celor din conservă (ceea ce nu e întotdeauna uşor de făcut, din diferite motive) şi, la nevoie, să prefere conservele "la borcan" (în borcane de sticlă), în locul celor din cutii metalice sau de plastic.

Fructozaa fost, o vreme, promovată drept o alternativă sănătoasă la consumul de zahăr, până când lumea ştiinţifică şi-a dat seama că, departe de a rezolva problemele diabeticilor şi ale obezilor, fructoza le putea agrava, ba mai mult, îi putea împinge spre tulburări metabolice şi pe non-diabetici şi persoane cu greutate normală.

Fructoza se găseşte în stare naturală în fructe, dar nu acea fructoză este problema noastră, ci cea obţinută artificial şi folosită ca îndulcitor, în concentraţii mari, în mii de produse alimentare.

Fructoza nu produce o creşterea glicemiei (a cantităţii de glucoză din sânge), acesta fiind motivul pentru care, timp de decenii, a fost considerată bună pentru diabetici, căci aceştia suferă de o creştere necontrolată a glicemiei. Dar fructoza are un efect pervers - păcăleşte creierul să creadă că persoana respectivă nu a mâncat cine ştie cât (creierul reacţionează la creşterea concentraţiei de glucoză şi trimite, în mod normal, un semnal de saţietate, avertizând organismul că a mâncat destul şi e cazul să se oprească). Fructoza înşeală aceste mecanisme de control ale organismului, făcându-l să mănânce mai mult.

Cât de subtile şi puţin cunoscute încă sunt mecanismele metabolice se vede din faptul că organismul mamiferelor face o deosebire între fructoză şi zahărul obişnuit (zaharoză sau sucroză, în nomenclatura chimică, cu molecula alcătuită dintr-o moleculă de fructoză şi una de glucoză). Cercetătorii încă nu ştiu în ce constă acesată deosebire, cum o percepe organismul şi de ce reacţionează diferit la fructoză faţă de zaharoză, substanţe chimice care nouă ni se par destul de înrudite. Dar diferenţa există, e clar, corpul o simte şi răspunde la ea, după cum au arătat studii realizate pe şobolani hrăniţi cu zahăr şi cu sirop de porumb cu conţinut ridicat de fructoză (HFCS), prezent în nenumărate tipuri de dulciuri, mezeluri, cereale (din acelea pe care le mănâncă copii la micul dejun, cu atâta plăcere că ţi-e şi milă de ei, dacă ştii ce conţin cerealele acelea). Şobolanii care băuseră HFCS au luat în greutate mult mai mult decât cei care băuseră apă îndulcită cu zahăr, deşi conţinutul caloric era exact acelaşi. Studiul a fost realizat la Universitatea Princeton, SUA, şi a dat apă la moară teoriilor care susţin că nu doar numărul caloriilor ingerate contează, ci şi felul lor.

Comentând rezultatele studiului într-un articol apărut în publicaţia americană The Atlantic, dr. Robert H. Lustig, neuroendocrinolog şi pediatru care lucrează la Universitatea California - San Francisco şi studiază de 16 ani dinamica insulinei şi mecanismele insulino-centrice ale obezităţii, explică: fructoza este o substanţă obezogenă, al cărei efect se datorează faptului că ea alterează dinamica insulinei, mecanismele prin care aceasta intervine în metabolism. Consumul ridicat de fructoză măreşte cantitatea de insulină circulantă, care însă converteşte preferenţial glucoza din sânge (în substanţe de rezervă), consumând-o astfel şi făcându-i pe oameni să se simtă flămânzi şi obosiţi. Prin urmare, vor mânca mai mult şi vor fi mai puţin înclinaţi să facă exerciţii fizice, deci se vor îngrăşa... Modelul bilanţul caloric, în opinia dr. Lustig, nu este suficient pentru a explica toate aspectele epidemiei contemporane de obezitate.

Teoria chimicalelor obezogene nu este însă acceptată de toţi cercetătorii, după cum nu este acceptată nici de industria alimentară, din motive mai mult decât evidente. Dacă ea s-ar confirma, atunci enormul agregat al industriei producătoare de alimente procesate nu ar mai putea susţine în veci niciuna dintre afirmaţiile cum cum că vinde hrană sănătoasă, de vreme ce, indiferent cât de sănătoase ar fi alimentele în sine, tot poartă o încărcătură de substanţe nocive. Confirmarea teoriei poluanţilor obezogeni ar obliga industria alimentară să modifice profund metodele de cultivare, procesare şi ambalare a produselor alimentare, cu costuri uriaşe.

Dar nici oamenii de ştiinţă nu sunt în totalitate de acord cu faptul că vina evoluţiei noastre spre o omenire alcătuită din obezi o poartă chimicalele, mai degrabă decât modul defectuos de a mânca. A arunca vina pe poluanţii chimici, spun aceşti cercetători, înseamnă a descărca de răspundere consumatorii, care sunt, totuşi, responsabili pentru sănătatea lor şi pentru de stilul de viaţă pe care îl adoptă.
Aceşti specialişti, nutriţioniştii din şcoala "clasică", susţin în continuare că problema principală este dezechilibrul caloric; oamenii mănâncă mult şi fac puţină mişcare, iar aportul substanţelor chimice, dacă există, nu este un fatori principal, ci unul dintre mulţii factori care pot favoriza îngrăşarea., în prezenţa dezechilibrului energetic. Dar principalul motiv, în opinia lor, rămâne bilanţul caloric pozitiv al multor consumatori, ceea ce îi face pe aceştia pe deplin responsabili de propriile probleme cu greutatea.

Unde e adevărul? Ca de obicei, probabil e undeva la mijloc.

Nu încape îndoială că mulţi dintre oamenii cu un stil de viaţă occidental au un bilanţ energetic pozitiv: ingurgitează mai multe calorii decât cheltuiesc, iar surplusul… se depune. Foarte probabil - studiile sunt destul de edificatoare - transformarea energiei necheltuite în grăsime este stimulată de prezenţa în organism a anumitor substanţe, numite de specialişti obezogene. Pe măsură ce aflăm mai multe despre ele, devenim mai precauţi şi putem evita expunerea excesivă la asemenea substanţe.

Şi dacă ar fi numai chimicalele…

Frederick S. vom Saal, specialistul american deja amintit, care a studiat rolul obezogen al BPA, afirmă că acesta e doar una dintre multele substanţe cu asemenea efecte. Şi alte chimicale, precum policlorobifenilii şi nicotina, susţine el, sunt implicate în apariţia diabetului şi a altor boli metabolice.

Extrapolând, putem spune că substanţele chimice reprezintă doar una dinte categoriile de factori obezogeni - mai sunt şi altele, care nu au legătură cu mâncarea.

Multe aspecte ale modului de viaţă contemporan predispun la creşterea în greutate. An de an, noi studii vin să confirme faptul că ceea ce specialiştii numesc epidemia de obezitate este alimentată de un cumul de factori, de schimbări în modul de trai, care fac ca viaţa noastră să să fie foarte diferită, din multe puncte de vedere, de cea pe care o duceau strămoşii noştri.

Insuficienţa somnului, munca de noapte, poluarea luminoasă, temperatura ridicată din locuinţe, utilizarea unor produse cosmetice au fost "denunţate" ca fiind factori ce controbuie la creşterea în greutate a oamenilor de azi. Modul de viaţă modern, cu toate avantajele lui incontestabile, ne expune unui mediu artificial la care suntem insuficient adaptaţi şi care îşi pune amprenta asupra echilibrului nostru fiziologic.

Şi acelaşi Frederick S. vom Saal, în acelaşi articol publicat în The Atlantic, afirmă: "Dacă oamenii vor într-adevăr să pună capăt epidemiei de obezitate, diabet şi boli cardiovasculare, n-ar fi înţelept să ignore niciunul dintre factorii implicaţi." Ajungem iar la aceeaşi concluzie: singura apărare în faţa laturii întunecate a stilului de viaţă modern este să fii un consumator informat.
http://www.descopera.ro/

Fructele Goji - Elixirul tinereţii

Legenda fructelor Goji 

Fructele Goji au fost descoperite și folosite pentru menținerea sănății și încetinirea procesului de îmbătrânire în China, Tibet și India, încă de mii de ani. Datorită efectelor antioxidanților pe care îi conțin fructele Goji, au circulat de-a lungul timpului mai multe legende despre acestea. Una dintre cele mai cunoscute este cea a călugărilor care la vârsta de 80 de ani trăiau sănătoși. Se spune că aceasta se datora fructelor Goji care cădeau în fântâna de unde își procurau zilnic apa de băut.

Acum, fructele Goji au ajuns să fie introduse treptat și în alimentația zilnică a occidentalilor.

Goji, cu denumirea ştiinţifică de Lycium Barbarum, este cunoscut în alte limbi sub denumirile: Bocksdorn, Chinese Wolfberry, Di gu pi, Gou gi zi sau Matrimony Vine.

Efectele fructelor Goji sunt considerabile

În urma studiilor științifice realizate de către cercetători pe tema fructelor Goji, s-au demonstrat o serie de efecte benefice asupra corpului uman, (deja cunoscute cu multe secole în urmă de către Medicina Tradiţională Chineză).

Mai jos vă prezentăm cele mai importante efecte ale consumului de fructe Goji.

• Cel mai important efect al fructelor Goji: întăresc sistemul imunitar datorită polizaharidelor conținute. Polizaharidele normalizează presiunea sângelui, reduc nivelul de colesterol, acționând ca și antiinflamator. Aceste zaharuri pot inhiba creșterea tumorilor.
• Fructele Goji au un puternic efect antiinflamator.
• Fructele Goji au un efect energizant, ușor constatabil şi de dumneavoastră, încă de la consumul primei porţii.
• Fructele Goji îmbunătățesc acuitatea vizuală prin componentele beta-caroten și zeaxantină (Zeaxantina joacă un rol cheie în protejarea retinei. Aceasta reduce riscul pierderii vederii și degradării țesutului, apărute persoanelor cu vârsta peste 65 de ani).
• Fructele Goji încetinesc procesul de îmbătrânire prin cantitățile mari de antioxidanți conținute (Se spune că fructele Goji ocupă primul loc în ierarhia alimentelor ca și concentrație de antioxidanți).
• Fructele Goji ajută la slăbit.
• Fructele Goji au efect anticonstipant.
• Fructele Goji îmbunătățesc circulația sangvină.

Goji întăreşte sistemul imunitar

Cu o tradiţie de secole în stimularea vitalităţii corpului uman, fructele Goji, sunt dovedite de studiile ştiinţifice din ultimii ani ca metodă clară şi încurajatoare de întărire a sistemului imunitar. Astfel, printr-un aport considerabil de polizaharide, fructele Goji conduc la stimularea unor componente bioactive, ducând la creşterea capacităţii naturale de apărare: interleukin-2, celule fagocitare şi limfocite.

Descrierea fructelor Goji şi recomandarea noastră pentru consum

Fructele Goji sunt mici (1,5-2cm lungime) de culoare portocalie, cu gust plăcut, dulce, uşor acrișor.

Efectele fructelor Goji au fost descoperite și folosite începând cu mii de ani în urmă în Medicina Clasică Chineză. Fructele Goji pot fi consumate în multe feluri, fiind gustoase, și adevărate cocktailuri de energie, antioxidanți și vitamine:

• Regim alimentar zilnic, cure cu fructe Goji uscate,
• Cure cu fructe Goji proaspete,
• Fructe Goji amestecate în diverse salate, prăjituri, înghețate,
• Alcool din fructe de Goji,
• Lichioruri din fructe de Goji.

Pentru a putea constata ușor efectul fructelor de Goji, din experiența noastră vă recomandăm consumul fructelor de Goji astfel:

• Momentul optim al consumului: dimineața.
• Înainte de micul dejun cu cel puțin 30 de minute, pentru a fi digerate înainte de alimentele sau lichidele micului dejun.
• Mărimea porției: 25g fructe Goji uscate (Echivalentul la o lingură de supă cu vârf, sau un pumn de adult).
• Fructele Goji, fiind uscate, necesită un scurt timp până absorb saliva, după care le putem simți bine gustul și savoarea, deci aşteptaţi câteva secunde, nu le mestecați direct; altfel veţi constata că au tendinţa la început de a se lipi puţin de dinţi.
• Sfatul nostru: pentru a savura gustul fructelor Goji, umpleţi-vă gura (chiar cu întreaga porţie de 25g), nu doar câteva boabe, pe rând.

Aceasta reprezintă o recomandare de consum a fructelor de Goji, rezultată din propria noastră experiență. Vă recomandăm să consultați cunoștințe experimentate, medicul dumneavoastră sau alte surse de informare pentru a ajunge la varianta optimă, personală de consum a fructelor Goji.

Conţinutul fructelor Goji

Fructele Goji conțin aproximativ de 3 de ori mai multă vitamina C decât portocalele (acestea din urmă conțin 50mg vitamina C/100g fruct crud).

Vă prezentăm mai jos compoziţia fructelor Goji, valorile fiind raportate la 100g fruct uscat:

 

Componentă	Cantitate	Ponderea deţinută din norma zilnică
Energie	1461 kJ (343,9 kcal)	17%
Proteine	12,1 g	24%
Carbohidraţi	57,82 g	60%
Grăsimi	0,73 g	1%
Fibre	7,78 g	43%
Calciu (Ca)	0,110 g	11%
Crom (Cr)	0,079 g	65%
Cupru (Cu)	0,0011 g	55%
Fer (Fe)	0,0092 g	50%
Magneziu (Mg)	0,13 g	325%
Potasiu (K)	1,6 g	102%
Seleniu (Se)	0,00017 g
Sodiu (Na)	0,15 g
Zinc (Zn)	0,0021 g	13%
Vitamina A	12600 IU	250%
Vitamina B1	0,027 g	1800%
Vitamina B3	0,088 g	440%
Vitamina B5	0,0012 g	12%
Vitamina C	0,148 g	146%
Biotin	28 µg	9%

Vrei să reduci grăsimea abdominală?

Potrivit cercetătorilor de la Wake Forest Baptist Medical Centre, legumele, fructele şi fasolea conţin fibre solubile şi vă pot ajuta la reducerea grăsimii abdominală.

În plus, o activitatea fizică moderată a determinat o scădere de 7,4% a ratei de acumulare a grăsimii abdominale în aceeaşi perioadă de timp.

"Ştim că o burtă mare este asociată cu creşterea tensiunii arteriale şi cu apariţia diabetului zaharat, precum şi a bolii de ficat gras", a declarat Kristen Hairston, profesor asistent de medicina internă la Wake Forest Baptist şi conducătorul studiului.

"Studiul nostru a constatat că efectuarea câtorva modificări mici pot avea un impact mare de sănătate", a adăugat el.

 Cercetătorii au urmărit, vreme de 5 ani, dacă factorii determinanţi ai stilului de viaţă, cum ar fi dieta şi frecvenţa de exerciţiilor fizice, se pot asocia cu o schimbare în grăsimea abdominală a afro-americanilor şi a hispanicilor americani.

La începutul studiului, care a implicat 1.114 persoane, participanţii au fost consultaţi medical, au răspuns la un chestionar despre stilul de viaţă, şi li s-a făcut o scanare cu computerul tomograf.

Cinci ani mai târziu, procesul a fost repetat.

Cercetătorii au descoperit că aportul crescut de fibre solubile a fost asociat doar cu scăderea grăsimii viscerale acumulate, nu şi grăsimii subcutanate.

"Există dovezi irefutabile că mărirea numărului de fibre solubile consumate, dar şi creșterea frecvenţei practicării exerciţiilor fizice conduc la  reducerea grăsimii abdominale, deşi încă nu ştim cum funcţionează", a spus Hairston.

 Rezultatele au fost publicate în data de 16 iunie în ediţia on-line a revistei Obesity.

Grapefruitul te slăbeşte?

Tu ce zici, poţi sau nu slăbi de la grapefruit?

DA, în măsura în care grapefruitul este un fruct cu un conţinut scăzut de calorii, iar fribrele solubile ce se regăsesc în acest fruct ajută la dobândirea senzaţiei de satietate.

Şi NU, pentru că efectele grapefruitului în ceea ce priveşte slăbitul au fost înţelese greşit, sau mai bine zis supraapreciate. Am auzit des chestii gen, grapefruitul nu are calorii. Greşit, deşi într-adevar, faţă de alte alimente grapefruit-ul are mai puţine calorii, acestea există. Multe diete i-au atribuit grapefruitului calitatea de a arde grăsimile.

Ei bine, nu a fost demonstrat că grapefruit-ul ar avea vreo abilitate specială în acest sens.
În concluzie, grapefruitul vă poate ajuta să slăbiţi, însă nu atât de uşor pe cât ar crede unii sau ar zice alţii.

Nu toată lumea apreciază gustul grapefruitului, dar cei care o fac, se bucură de calitatea lor nutritivă, şi asta în schimbul a puţine calorii.

Grapefruitul este o sursă excelentă de vitamina C. Betacarotenul conţinut în grapefruit ajută lupta împotriva multor boli. Dacă decojiţi şi savuraţi un grepfruit, în membrană se regăseşte pectina, un compus organic care scade valoarea colesterolului. Membru al familiei citricelor, grapefruitul este un adevărat depozit de fitochimicale precum flavonoide, terpene şi limonoide, substanţa despre care unele cercetări au demonstrat că inhibă dezvoltarea cancerului şi asigură protecţie împotriva multor tipuri de cancer.

De asemenea, grapefruitul roz conţine un carotenoid numit licopen. Licopenul este o substanţă ce ajută la protecţia membranelor celulelor și care poate inhiba dezvoltarea tumorilor, în special a tumorilor de prostată.

În ceea ce priveşte selecţia şi depozitarea nu veţi avea bătăi de cap. Grapefruitul este cules doar atunci când este complet copt. Ca un sfat pentru cei care vor să obţină mai mult suc, alegeţi pe cele care sunt mai grele în comparaţie cu mărimea lor. Încercaţi să le evitaţi pe cele moi sau ovale. Diferenţa de gust între cele trei tipuri (roz, roşii şi albe) este destul de mică. Sunt la fel de dulci şi la fel de amare.

Depozitaţi grapefruitul în frigider în sertarul pentru fructe şi legume, şi vă puteţi bucura de gustul lor cam 2 luni.

Pentru a aprecia mai bine savoarea unui suc de grapefruit, înainte să o stoarceţi, lăsaţi-o să revină la temperatura camerei dacă doar numai ce aţi scos-o din frigider.

Recapitulând în câteva idei, grapefruitul:

- are puţine calorii;

- conținut slab de sodiu;

- este bogat în potasiu;

- conţine enzine care ard grăsimile.

Valorile nutriţionale pentru ½ de grapefruit:

- calorii: 52;

- grăsimi: <1 g;

- grăsimi saturate 0 g;

- colesterol: 0 mg;

- carbohidraţi: 13 g;

- proteine: 1 g;

- fibre: 2 g;

- sodiu: 0 mg;

- vitamina A: 1,414 IU;

- niacina (vitamina B3): <1 mg;

- vitamina C: 38 mg;

- potasiu: 166 mg;

- carotenoide: 2,589 mcg.

Sursa: moldova.org

Cafeaua determină producerea de cortizol şi creşterea în greutate!

Se crede că pentru pierderea în greutate, consumul de cafea este foarte indicat deoarece are calorii puţine şi nu conţine grăsimi.

Deşi acest lucru pare logic, o viziune holistică evaluează cafeaua din perspectiva influenţei sale asupra capacităţii organismului de a metaboliza alte alimente pe care le consumăm.

Studii recente sugerează că, în ciuda numărului său scăzut de calorii, cafeaua poate determina, de fapt, creşterea în greutate prin stimularea secreţiei de cortizol şi a rezistenţei la insulină.

COFEINA STIMULEAZĂ PRODUCŢIA DE CORTIZOL

Unul dintre rolurile cortizolului, cunoscut şi ca hormonul stresului, este acela de a facilita mecanismul de luptă al organismului, conceput pentru a ne salva de la ameninţări fizice.

Atunci când organismul este stresat, treaba cortizolului este de a creşte tensiunea arterială, şi de a grăbi metabolizarea carbohidraţilor şi a grăsimilor, crescând astfel cantitatea de zahăr în sânge pentru a hrăni muşchii şi celulele astfel ca ele să poată funcţiona mai eficient în perioadele de stres.

Această cerere de zahăr în sânge creată de cortizol ne face să simţim senzaţia de foame, încurajându-ne să mâncăm mai mult, în pofida intenţiilor noastre cele mai bune.

Desigur, această situaţie este exacerbată dacă vom bea cafea când suntem sub stres.

Dacă răspunsul nostru la creşterea cortizolului este fizic, cum ar fi cum ar fi să fugim de o ameninţare percepută, sau să alegem să luptăm, am putea arde combustibil suplimentar.

Cu toate acestea, în lumea de azi, deoarece stresul este mai mult mental sau emoţional, mai rar din cauza unei ameninţări fizice reale, creşterea în greutate este un rezultat foarte plauzibil.

În plus, confruntându-se cu niveluri crescute de insulină în mod constant, celulele noastre vor avea tendinţa de a dezvolta rezistenţă la efectul ei, făcându-le să fie mai puţin capabile să utilizeze zahărul din sânge.

Această rezistenţă la insulină este adesea urmată de un diagnostic de diabet de tip 2.

CONSUMUL REGULAT DE CAFEA POATE CREŞTE REZISTENŢA LA CORTIZOL

Un studiu din 2005 publicat în revista Psychosomatic Medicine a descoperit că un consum regulat de cafea creşte rezistenţa la cortizol.

Subiecţii studiului au primit cafea după cinci zile în care nu consumaseră deloc acest produs. Efectul cafelei asupra cortizolului a fost extrem de redus.

Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că, atunci când subiecţii au fost expuşi la cofeină continuu pe tot parcursul zilei, nivelurile de cortizol au început să crească din nou după-amiaza.

Alte rezultate au prezentat, de asemenea, că participanţii la studiu care erau predispuşi la hipertensiune arterială au reacţionat mai puternic la cofeină, producând mai mult cortizol.

Acest lucru înseamnă că, cei care beau cafea pe tot parcursul zilei vor produce mai mult cortizol, ajungând în cele din urmă să crească în greutate şi/sau să dezvolte diabet de tip 2. Cei mai expuşi acestui risc sunt cei hipertensivi.

Pe de altă parte, cei care au băut dimineaţa o ceaşcă, maxim două, de cafea, au dezvoltat mult mai puţin cortizol.

CORTIZOLUL PROMOVEAZĂ STOCAREA DE GRĂSIME

Potrivit lui Shawn Talbott, autor al „The Cortisol Connection”, un alt rol al cortizolului este acela de a încuraja organele noastre interne să stocheze grăsime, un proces care, în timp, va genera niveluri ridicate de insulină.

Din păcate, această grăsime generată de cortizol, se va depune de cele mai multe ori în zona abdominală, determinând afecţiuni asociate atât cu diabetul zaharat, cât şi cu bolile de inimă, colesterolul ridicat şi hipertensiunea.

Pentru motivele prezentate anterior, consumul de cafea (în ciuda caloriilor sale puţine) nu poate fi o decizie bună pentru cineva care doreşte să slăbească!

Sursa: naturalnews.com

Obezitatea începe din uterul mamei!

Un copil a cărui mamă are probleme cu excesul de greutate va fi expus la un risc crescut de obezitate. Cercetătorii britanici au demonstrat că fenomenul începe din uter.

Echipa implicată în studiu a utilizat imagistica medicală. Într-un articol public în revista „Pediatric Research” experţii au declarat că au scanat în timpul somnului o sută de nou-născuţi pentru a le determina cantitatea de grăsime din organism, precum şi distribuţia acesteia.

Rezultatul: cantitatea de grăsime a micuţilor este direct proporţională cu indicele de masă corporală (IMC) al mamei. Rezultatul nu este valabil doar pentru mamele obeze, ci şi pentru cele care au IMC-ul peste pragul considerat normal (24-25).

Sfaturile profesorului Neena Modi, neonatolog şi coordonator al studiului, sunt următoarele:

1) trebuie acordată o atenţie deosebită copiilor născuţi din mame supraponderale, în scopul adoptării urgente a unei strategii antiobezitate specifice;

2) este utilă determinarea IMC-ului ideal înainte de sarcină, pentru informarea cât mai corectă a viitoarelor mămici.

Sursa: passionsante.be

Cum să scapi de retenţia de lichide

Retenţia de lichide, cunoscută şi sub numele de edem, este o afecţiune în care ţesuturile corpului reţin o cantitate prea mare de lichide, rezultând aspectul de umflare.

Deşi retenţia de lichide se poate manifesta în orice parte a corpului, este cel mai vizibilă atunci când apare în zona picioarelor şi a mâinilor.

Puteţi reduce această afecțiune prin mai multe moduri:

 

Modul 1:

Reduceţi aportul zilnic de sare sub 2.300 mg, aşa cum recomandă Centers for Disease Control and Prevention.

Excesul de sare din organismul vostru va atrage şi reţine apa, crescând riscul de retenţie a lichidelor, dar şi cel de hipertensiune arterială. De asemenea, sarea va atrage excesul de apă în fluxul sanguin.

Modul 2:

Încercaţi remediile naturiste pentru eliminarea excesului de apă.

Universitatea din Pittsburgh recomandă plantele aromatice care sunt considerate a avea proprietăţi diuretice, cum ar fi rozmarinul, ienupărul, splinuţa, frunzele de păpădie, pătrunjelul şi buchu.

Modul 3:

Masaţi cu grijă, în direcţia inimii, zona umflată. Această mişcare poate ajuta drenarea apei din ţesutul afectat.

Modul 4:

Beţi zilnic 8-9 pahare de apă. Când sunteţi hidrataţi, se diminuează riscul de a reţine apă, susţine State Government of Victoria's Better Health Channel.

Modul 5:

Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre medicamentele diuretice. Acestea cresc cantitatea de urină eliminată, ajutând la eliminarea retenţiei de lichide.

Sursa: livestrong.com