ŢESUTUL ADIPOS – Grasimea corpului uman

Un înveliş protector
Organ de stocare a lipidelor, ţesu­tul adipos nu se bucură de o repu­taţie prea bună. Fiind la originea anumitor forme dizgraţioase ale siluetei, el înmagazinează cea mai mare parte a rezervelor energe­tice ale organismului. Această sto­care este indispensabilă bunei funcţionări a muşchilor şi, în spe­cial, a inimii.
Definiţie
Ţesutul adipos, care mai este numit şi ţesut gras, se caracterizează printr-o abundenţă de celule adipoase (sau celule grase), adipocitele. Aceste celu­le sferice, formate dintr-una sau mai multe vacuole de trigliceride, o varie­tate de lipide (acizi graşi), sunt în orga­nism în număr de 20 până la 25 de miliarde. Rezultatul îl reprezintă faptul că 1 kg de ţesut adipos conţine apro­ximativ 7 000 kcal. Se disting două tipuri de ţesut adipos: ţesutul adipos brun, situat în principal în jurul vase­lor mari şi al organelor toracice, care serveşte la producerea căldurii, şi ţesut adipos alb, care serveşte drept rezer­vă energetică.
Ţesut adipos alb
► Structură
► Organizare. Ţesutul adipos alb este organizat sub formă de lobi mici, vizibili cu ochiul liber, separaţi prin pereţi despărţitori conjunctivi foarte fini. Adipocitele sale, tasate unele în altele, conţin o singură picătură lipidică mare, înconjurată de o coroană citoplasmatică subţire, nucleul lor fiind împins înspre periferie. De unde şi denumirea lor de celule uniloculare.
► Formare. Ţesutul adipos alb apare spre sfârşitul sarcinii şi continuă să se dezvolte până în jurul vârstei de 14 ani.
► Funcţie
► Protecţie. Ţesutul adipos alb are rol de protecţie la nivelul unui număr mare de organe pe care le înveleşte (rinichi, ganglioni limfatici, ţesut adipos orbitar) şi rol de repartizare a sarcinilor (perniţe pentru laba piciorului şi palme, zone periferice ale articulaţiilor mari).
► Rezervă. Ţesutul adipos alb constitu­ie mai ales rezervorul energetic cel mai important al organismului. De fapt, adi­pocitele sale sunt responsabile de stoca­rea acizilor graşi care provin din alimen­taţie sau din ficat, transformându-i în trigliceride (lipogeneză), precum şi de utilizarea stocurilor de trigliceri- „ de, transformându-le în acizi
graşi (lipoliză), atunci când rezer­vele de glucide sunt epuizate (în urma postului, a eforturilor fizi­ce, a luptei împotriva frigului…) sau când acestea sunt inutiliza­bile (formă gravă de diabet). Situat sub piele, dar şi în profun­zime în abdomen, ţesutul de rezervă se află, mai ales, pe fese şi coapse, la femei, şi pe abdo­men, la bărbaţi.
► Secreţie. Adipocitele ţesutu­lui adipos alb secretă mai mulţi hormoni, dintre care menţionăm leptina, o proteină care reglează apetitul la nivelul hipotalamusului şi care se presupune că joacă un rol important şi în reproducere (maturare sexuală, fecunditate, sterilitate).
Ţesut adipos brun
► Structură
►Organizare. Ţesutul adipos brun este, de asemenea, organizat sub formă de lobi mici, dar este mai bine vascularizat şi, mai ales, mai bine inervat decât ţesutul alb.
Adipocitele sale, mai mici, au un nucleu central şi o citoplasmă, care conţine mitocondrii, care conţin, la rân­dul lor, un pigment respirator de culoa­re brună, în care se scaldă numeroase vacuole lipidice mici. Din acest motiv, ele sunt numite multiloculare.
► Formare. Mai abundent la animalele care hibernează, ţesutul adipos brun se formează, în cazul omului, în timpul vieţii fetale. îl regăsim, în principal la nou-născuţi, în jurul vaselor mari.
► Funcţie
Spre deosebire de ţesutul adipos alb, ţesutul adipos brun nu exportă energie, ci o distribuie sub formă de căldură, dato­rită unei proteine, termogenina, conţin­ută în mitocondriiile adipocitelor sale. Această proteină permite, în special, adap­tarea termică a nou-nascutului in momentul nasterii.


Diferenţa dintre bărbaţi si femei
In mod normal, în cazul femeilor, ţesutul adipos reprezintă, în medie, între 18 şi 25 % din greutatea aces­tora, în timp ce în cazul bărbaţilor, ea nu reprezintă, în general, decât între 10 şi 15 %. Această diferenţă este dată de faptul că femeia este programată pentru a putea stoca energie sub formă de ţesut adipos, în vederea asigurării alimentării unui făt, în cazul sarcinii.
Trei perioade faste
Adipocitele se dezvoltă pornind de la nişte celule numite pre-adipocite. Trei perioade ale dezvoltării par a fi cruciale pentru creşterea numărului de adipocite şi, deci, pentru formarea masei de ţesut adipos:
► Ultimele trei luni de sarcină
► Primul an de viaţă
► perioada de început a adolescenţei
Adolescenţa şi luarea în greutate
Având în vedere faptul că numărul de adipocite creşte până în jurul vâr­stei de 14 ani, este deosebit de impor­tant ca alimentaţia copiilor să fie supravegheată până la vârsta adoles­cenţei, pentru a nu se pregăti un teren propice obezităţii, la maturita­te. După vârsta de 15 ani, numărul de adipocite este, în mod normal, fix: ele se pot umple (putându-şi mări dimen­siunea de până la 50 de ori!) şi se pot goli, dar, odată formate, numărul lor nu scade niciodată (cu excepţia cazu­rilor de liposucţie). De altfel, din acest motiv, după oprirea unui regim hipocaloric, greutatea pierdută se poate reface foarte uşor.